Si-a mai trecut un an… da, si aproape ca am avut spiritul Craciunul (caci doar despre asta e vorba) l-am simtit, era acolo, dar mi-a scapat. Cum? Nu stiu? Cand? Pai exact cand aveai mai multa nevoie de el… in ajunul ajunului.
Tot nu inteleg de ce atata agitatie, de ce atata mancare??? Pentru ce sa ne agitam atat de mult? Sper sa aflu candva raspunsurile la aceste intrebari.
Speram la un Craciun cu zapada, insa… a plouat… da, a plouat ca intr-o seara racoroasa de iunie, o ploaie scurta de vara, o rapaila rapida ropotind pe sosea. Unde sunt fulgii, unde e frigul, unde sunt colindatorii?
Ceva lipseste, acea feerie! Dar sa fim „mai optimisti” asa cum imi place mie sa spun. Si la urma urmei de ce sa fie craciun doar intr-o singura zi din an, de ce nu putem sa consideram Craciun atunci cand ni se indeplineste o mare dorinta sau cand esti trist si ai avut o zi grea, iar tipa din metrou se uita la tine si iti zambeste? Dar despre asta vorbim mai tarziu.
Pai hai sa fie Craciun!