A venit Craciunul !

Si a venit Craciunul! Da, a venit dar, pentru mine nu exista, nu simt ca e Craciun, parca nu ar fi sarbatorile de iarna… Ma simt ca intr-o vacanta in care am parte de mai multe sarmale si cozonac ca de obicei, ah si sa nu uitam ca mai am si un brad impodobit.
S-a intamplat ceva ciudat… e pentru prima oara cand nu simt spiritul Craciunului, cand aceasta zi in care toti ar trebui sa fim mai bucurosi, mai fericiti, nu inseamna nimic pentru mine. Nici bradul nu m-a facut sa simt Craciunul. Toata perioada dinaintea Craciunului a fost un haos, toti mergeau la cumparaturi, toata lumea era agitata, de trafic nu mai zic. Eu insa eram cu totul in alta parte, parca nu intelegeam de ce se intampla asta, de ce toti fac cumparaturi, de ce lumea cumpara cadouri, de ce?, de ce?, de ce? atatea intrebari la care nu le gaseam raspunsul…
Revin la ideea mea de acum cateva zile, imi e dor sa fiu din nou copil, sa ma bucur cum o faceam odata, sa astept cu nerabdare impodobitul bradului, cozonacii si venirea Mosului. Da, Mos Craciun, acest personaj misterios din copilaria noastra care la un moment dat dispare… si ne dam seama ca nu era decat ceva fictiv, dar in care noi, copiii, credeam cu atata pofta, si abia asteptam sa vedem ce cadouri ne-a adus si intotdeauna ne-am dorit sa-l vedem macar o data, sa-l „prindem” in timp ce ne pune cadourile sub brad. Da, copilaria e atat de frumoasa.
Singurul lucru care m-a facut sa cred in Craciun anul acesta au fost colindatorii, pe care i-am primit cu bratele deschise sa-mi colinde casa si mintea si sufletul. Ei mi-au umplut inima de melancolie, pentru ca ma gandeam ca acum eu sunt cel colindat, iar odinioara eu eram cel care colinda. Stateam si in timp ce ascultam colinda lor, imi aminteam cum eu la randu-mi mergeam din casa in casa si colindam. Unii ne primeau cu bratele deschise si noi la randul nostru le zambeam si incepeam sa cantam, altii nici ca vroiau sa auda de noi si plecam mai departe intristati. Pentru prima data am simtit cu adevarat cum e sa fii colindat, cum se simteau cei pe care eu ii colindam, e minunat! Asa ca va rog, lasati-i pe colindatori sa va colinde casele, probabil veti simti si voi ce am simtit si eu, si va veti aduce aminte ca si voi ati facut asta,dar si de alte peripetii pe care le-am trait „la colindat„.
Off… copilarie, imi lipsesti! Tu cu bune si cu rele, o sa-mi lipsesti mereu…

Craciun fericit!