Da… stiu n-am mai scris de mult si am fost asteptat… Ma bucur ca am reusit sa va captez macar putin de tot atentia. Zilele astea am sarbatorit si eu schimbarea prefixului, evident pe melodia baietilor de la Voltaj – 20 de ani, si o data cu ea am primit si urari, cadouri, chestii. Insa una dintre urari mi-a atras cel mai mult atentia…
Era un link, curios, ca urare de ziua ta sa primesti un link! La inceput l-am ignorat, insa curiozitatea mea nativa m-a facut sa deschid totusi link-ul, mai ales ca mi se zisese „dak nu stiai..macar acum la 20 de ani ” Si deschizandu-l vad titlul: Cum sunt fetele, era un scurt-metraj, un filmulet, wow devinde din ce in ce mai interesant. Si am inceput sa privesc acel filmulet si am avut o surpriza placuta, pe langa faptul ca Matias (personajul principal) e foarte amuzant, mi-a adus aminte de copilarie, de naivitatea copilului din mine, poate si din tine (stiu ca o ai, toti o avem), mi-a adus aminte ca ar trebui sa privim lucrurile din perspectiva unui copil. De ce? Pentru ca e mai usor, e mai placut. Si felul in care e prezentata toata problema, nu stiu, a trezit in mine un sentiment foarte ciudat, se simte ca iubirea, dar nu ca iubirea la 20 de ani ci ma degraba iubirea aceea pura, ca puritatea unui copil. Totusi nu e iubire, mai degraba o stare de spirit, e viata prin ochii unui copil. E greu sa explic un sentiment in cuvinte asa ca mai bine va las sa-l simtiti si voi si sa-mi spuneti cum a fost:
Sa nu uit de melodia de pe fundal: Thomas Haardell – Blow your mind care e fenomenala. Cred ca e cel mai bun scurt metraj pe care l-am vazut! Mi-a miscat ceva acolo in inima… m-a facut sa visez…